***

Sus în slava cerului,
Ziorel de ziuă
Şade Maica Domnului,
C-o năframă albă-n mână
Şi tot plânge şi suspină.
Vine îngeru' şi-o-ntreabă:
"De ce plângi, Măicuţă dragă?"
"Eu tot plâng şi tot suspin
Pentru cei de pe pământ:
Dimineaţa când se scoală,
Nici pe faţă nu se spală,
Ci se duc la făgădău
Şi-njură pe Fiul meu.

Maica sfânt-a lui Iisus
Rătăceşte-n jos şi-n sus:
Caută loc să s-odihnească
Şi pe Domnul sfânt să-l nască.
Într-un grajd de boi sosiră,
Jos în iesle poposiră;
Boii blânzi la ea suflau
Şi, privind, mi-o încălzeu.
Odihnită-i Maica sfântă,
Din grai astfel le cuvântă:
"Bourenilor iubiţi,
Binecuvântaţi să fiţi
Şi de Domnul şi de Mine
Şi de Fiul care vine.