Asa o vrut Dumnezau

Asa o vrut Dumnezau,
Ca sa vin pi lume eu,
Pe cinci ale lui Cuptor,
Pe-un plai di cantec si dor,
In casuta dintre meri,
Din satucul meu, Deleni.
Cand plangeam, mama-mi canta,
Si-n cantec ma adormea.
Iar, langa leagan, taicuta,
Canta din fluier doinita,
Doina ciobanasului,
Ce-si pierduse turma lui,
Hori, sarbe si batute
Stie el, cantece multe.
M-am ridicat copacel,
Si tata ma lua cu el.
Mergeam cu tata Ilie
Sus, in deal, la chetrarie,
S-aleaga chiatra buna
Pentru colaci di fantana.
Si cioplea, dragul meu tata,
Roti de mori si cruci di chiatra,
Si-atunci cand cioplea…canta,
Tot canta si…fluiera.
Eu l-am intrebat odata:
Di ce canti si fluieri, tata,
Atunci cand cioplesti in chiatra?
Cant si fluier ca mi-i drag,
Cu cantecu-n chiatra sap,
Si chiatra ma intelege,
Dupa gandul meu si drege.


Are chiatra suflet, tata,
Di si lasa modelata,
Ori, tu pui suflet in ea,
S-o poti modela asa?
Hmm, radea tata si-mi spunea:
Sigur, are fata mea,
Vino-ncoace si asculta,
Pana ci…si chiatra canta,
Si, prin glasul ei ni spune,
Cum s-o facut ea pe lume!
Ascultand la gura vetrei,
La tata, povestea chietrei,
M-adormeau bratele mamei
In miros de busuioc,
Jersul cel frumos al tatei,
Si-al fluierului de soc…
Imi aduc si-amu aminte,
Mainile batatorite ali tatei,
Iar pe mama, parc-o vad,
Legand naframa dupa cap,
Cand, din cuptior ,
Scotea painea zilelor,
Ce-aburinda o mancam,
Fara grija, ni culcam…si adormeam